Este o întrebare frecventă atunci când vorbesc despre «Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului». Nimic! Nu vreau să fac nimic. Vreau să-i conving pe câmpulungeni «să facem» !

Am pornit această acțiune de aproape un an. Am pornit înarmată cu experiența celor mai mari afaceriști ai tuturor vremurilor, care au dat de două, trei ori faliment înainte de a face din afacerile lor afaceri de succes. Cu experiența lor împărtășită, aceea că  pornind la drum, s-au lovit de neîncredere, m-am așteptat la multă reticență și multă neîncredere. Paradoxal, nu a fost așa. Reacțiile au fost, cu puține excepții : wow, super tare, excelent ! Realmente, am întâmpinat entuziasm atât în râdurile oamenilor cu funcții, ale intelectualilor, ale profesorilor, cât și ale prietenilor sau ale oamenilor obișnuiți de pe stradă cu care am vorbit. După un an, există două, trei persoane cu poziție înaltă în societate interesate să se alăture concret acestei acțiuni și niciun alt entuziast al ideii, alături de mine, în acțiune, cu propria putere sau propria competență.

Concluzionez că nu suntem lipsiți nici de viziune, nici de speranță, nici de dorință, dar voința, motorul transformării visului în realitate, cea care ne dă curaj în fața obstacolului, ne-am  reprimat-o.

DĂ -ȚI VOIE SĂ VREI!